duminică, 7 decembrie 2008

Determinarea sexului




agapornis-roseicollis
Agapornis roseicollis

Dintre cele 9 specii de papagalii amorezi (Agapornis) numai 3 prezinta dimorfism sexual, ceea ce inseamna ca masculul poate fi diferentiat vizual de femela. In ceea ce priveste celelalte 6 specii, singurele metode sigure de determinare a sexului sunt analiza ADN si metoda chirurgicala (endoscopia). Totusi exista cateva indicii comportamentale si vizuale care ne-ar putea ajuta in diferentierea sexelor la papagalii Agapornis, despre acestea vom vorbi spre sfarsitul articolului.

Speciile care prezinta dimorfism sexual sunt: Agapornis taranta (amorezul abisinian), Agapornis pullarius (amorezul cu fata rosie) si Agapornis canus (amorezul de Madagascar).

Agapornis taranta (amorezul abisianian). Masculul are penajul verde, fruntea de culoare rosu si un inel rosu in jurul ochilor. Coada lui este tivita cu negru si penele de sub aripi sunt de asemenea negre. Femela are penajul verde, fara fruntea rosie, fara inelul rosu din jurul ochilor si fara marcajele negre ale masculului. Ambele sexe au ciocuri rosii si picioare gri.

Agapornis pullarius (amorezul cu fata rosie). Ambele sexe au acelasi penaj (de culoare verde aprins, cu fata rosie-portocalie, ciocul rosu si pircioare gri) insa femelele au un colorit mai pal decat masculii.

Agapornis canus (amorezul de Madagascar). Ambele sexe au acelasi penaj (de culoare verde inchis pe spate si aripi, cu penele de la marginea aripilor tivite cu negru, ciocul si picioarele gri) insa masculii au capul si pieptul de culoare gri, femela pastrand pe cap si piept culoarea verde.

Speciile la care sexul nu poate fi diferentiat vizual sunt: Agapornis roseicollis (amorezul cu fata de culoarea piersicii), Agapornis personata (amorezul mascat), Agapornis fischeri (amorezul Fischer), Agapornis lilianae (amorezul Nyasa), Agapornis nigrigenis (amorezul cu obraji negri) si Agapornis swinderniana (amorezul cu guler negru). Exista cateva indicii vizuale si comportamentale care ar putea sa ne ajute sa determinam sexul amorezului insa acestea nu sunt general valabile, deci nu pot fi considerate sigure:

- femelele sunt usor mai mari si mai robuste decat masculii;

- atunci cand stau pe o stinghie, femelele isi departeaza mai mult picioarele decat masculii;

- femelele au, in general, un colorit mai palid decat al masculilor;

- femelele sunt cele care se ocupa in pricipal de construirea cuibului;

- masculul este cel care hraneste femela;

- coada masculului este mai rotunjita, pe cand cea a femelei are un aspect mai rectangular;

- femelele sunt dominante, sunt mai agresive si teritoriale, ciupesc mai puternic;

- in timpul clocirii oualor, femela este cea care sta pe timpul zilei in cuib.

De asemenea, s-au inregistrat cazuri in care doua femele tinute impreuna o perioada lunga de timp s-au comportat ca un cuplu, depunand in mai multe randuri oua infertile.

Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul exemplarelor nu este important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va inconjurati companionul. Chiar daca descoperiti la un moment dat ca amorezul dumneavoastra ar fi trebuit sa se numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie sa va modifice comportamentul fata de pasare.

Hranirea


agapornis-fischeriAgapornis fischeri

Nutritia echilibrata si variata a papagalilor amorezi (Agapornis) este secretul cresterii lor cu rezultate foarte bune. Majoritatea problemelor de sanatate pe care le pot dezvolta amorezii se datoreaza unei alimentatii defectuoase. Astfel, dieta unui papagal amorez trebuie sa contina carbohidrati, proteine, lipide, vitamine si minerale.

Majoritatea oamenilor considera ca alimentatia unui amorez trebuie sa fie alcatuita numai din seminte. Cele mai recente studii recomanda insa hranirea amorezilor cu seminte numai in procentaj de maxim 20%, deoarece o astfel de dieta este saraca in vitamina A, proteine si calciu si prea bogata in grasimi. In mediul lor natural, in afara de seminte (crude si coapte), aceste pasari mananca verdeata si fructe. Astfel, cautati sa oferiti papagalului dumneavoastra in special peletele specifice disponibile in magazinele de specialitate, intrucat acestea ii vor asigura o alimentatie echilibrata. Verificati prospetimea peletelor si mixurilor de seminte! Nu le oferiti papagalului daca sunt mucegaite sau infestate cu paraziti! In afara de aceste pelete si de mixurile de seminte, oferiti amorezului dumneavoastra si o varietate de vegetale: morcov, cartof, broccoli, sfecla, laptuca, napi, ardei gras, varza de Bruxelles, rosii bine coapte, castravete, conopida, vinete, fasole, mazare, mar, para, struguri, stafide, caisa, piersica, cirese, nectarina, portocala, ananas. Inainte sa oferiti legumele si fructele spalati-le bine, taiati-le in bucatele mici si evitati vegetalele care au fost tratate cu chimicale. Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si textura ei, nu numai de gust. Fiti inventivi atunci cand pregatiti masa papagalului dumneavoastra, tineti cont de culorile legumelor si fructelor!

Incercati sa obisnuiti de mic papagalul dumneavoastra cu o dieta echilibrata. Amorezii maturi pot fi dificil de “convertit” la o alimentatie diversa. Nu infometati niciodata pasarea daca doriti sa-i schimbati dieta, acest lucru este periculos pentru metabolismul sau. Va trebui sa aveti multa rabdare si sa incercati diverse trucuri, iar schimbarea nutritiei poate dura chiar si cateva luni.

Un amorez adult mananca aproximativ 60g de mancare zilnic. Nu lasati la discretie o cantitate prea mare din amestecul de seminte intrucat pasarea ar putea sa-si aleaga din el doar pe cele pe care le prefera, ignorandu-le pe celelalte.

agapornis-pullariusAgapornis pullarius

Le puteti oferi si mici cantitati de fulgi de cereale (fara adaos de zahar si cacao), paine integrala, bucatele de ou fiert foarte tare, floricele de porumb, orez brun fiert, grau, ovaz, bucatele de paste fainoase fierte sau nefierte, seminte germinate, fasole fiarta, mazare fiarta, linte fiarta, alune (fara sare, bineinteles). NU oferiti nimfelor carne sau produse din carne (desi, ocazional, le puteti da bucatele mici de carne de pui bine fiarta), sistemul lor digestiv nu este adaptat pentru astfel de hrana! Nu le oferiti niciodata ciocolata, avocado, ceapa, rubarba si semintele de mar. Sunt interzise si alimentele care contin cofeina sau alcool sau cele cu continut ridicat de sare. Pasarile sunt intolerante la lactoza, deci evitati branza si iaurtul.

Unii papagali amorezi s-ar putea sa se ingrase peste masura, mai ales daca dieta lor este formata in majoritate din seminte (continut ridicat de grasimi). Acest lucru trebuie combatut prin reducerea ratiei de mancare si mai multa miscare fizica in afara coliviei, dar nu prin infometare.

Papagalul trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie. Schimbati zilnic apa din adapatoare si curatati frecvent adapatoarea pentru a preveni infestarea cu bacterii. Puteti amesteca apa cu suplimente de vitamine. Acestea vor trebui folosite mai ales in perioade de convalescenta sau de imperechere. Totusi, daca oferiti amorezului o hrana variata si echilibrata, suplimentele de vitamine nu sunt necesare.

In colivia amorezului va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia (pe care isi poate exersa ghearele si ciocul) si care ii va furniza si calciul necesar. Desi multa vreme s-a crezut ca amorezii trebuie sa aiba la dispozitie si nisip sau pietricele pe care sa le inghita pentru a le favoriza digestia, ultimele studii arata ca acestea nu sunt necesare, ba mai mult, pot bloca chiar sistemul digestiv al amorezilor.

depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor





papagali-amorezi

Papagali amorezi

Femela Agapornis va putea incepe sa depuna oua de regula la circa 4-10 zile de la prima imperechere. Exista cateva semne care ne indica faptul ca momentul depunerii oualor se apropie:

- femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea cojii oului);

- femela va aranja si rearanja de nenumarate ori substratul din cuib;

- cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata.

In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale), our fiert tare, seminte germinate, mixuri de seminte de calitate.

In general, femela Agapornis va depune in medie circa 4-6 oua mici, rotunde si albe (desi este posibil sa depuna chiar si 8). Ouale sunt depuse cate unul la doua zile. Daca femela Agapornis se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor alungit. Nu va alarmati, acest lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte normal. Procesul de incubatie incepe de obicei dupa depunerea primului sau celui de-al doilea ou. Ouale fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca procesul de incubare nu a inceput, asa ca nu aveti motive de ingrijorare. De aceea, este foarte util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii.

Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 75-90% din ele vor dezvolta pui. Dupa 7-10 zile de la inceperea incubatiei ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru. Pentru aceasta va trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara embrionul). Spalati-va intotdeauna pe maini inainte sa manipulati ouale, coaja lor este poroasa si bacteriile de pe maini pot omori embrionii! Luati oul si, intr-o camera unde este intuneric, expuneti fundul acestuia (capatul mai lat) la fascicolul de lumina provenit de la lanterna.

oua-de-agapornisOua de Agapornis

Daca oul este fertil va trebui sa vedeti imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in mijlocul acestei retele. Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii. Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Incercati sa limitati pe cat posibil atat durata procedurii de verificare a fertilitatii oualor, cat si durata expunerii oului la fascicolul de lumina pentru a nu afecta embrionii. Manipulati ouale cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu zgaltaiti ouale, nu le intoarceti de pe o parte pe alta pentru ca omorati embrionii! Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib.

Incubarea oualor este facuta numai de femela, care isi petrece aproape tot timpul in cuib, fiind hranita de catre mascul. In timpul incubatiei, atat ziua cat si noaptea, femela intoarce ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor.

Este bine sa verificati cuibul Agapornisilor din cand in cand (dar nu mai mult de o data la cateva zile) pentru a vedea starea oualor. Pasarile se pot speria daca le deschideti cuibul fara a le preveni si pot sparge din greseala unul sau mai multe oua. Pentru a evita acest lucru este bine sa ciocaniti usor in cuib de fiecare data inainte de a-l deschide. Dupa ce il deschideti, in general pasarile vor alege sa iasa din el si va vor lasa sa inspectati ouale. Daca acest lucru nu se intampla, puteti folosi o revista sau o bucata de carton pentru a indeparta cu atentie si gentilete pasarea din cuib. Manipulati cuibul si ouale cu mare grija, sunt foarte fragile!

Eclozarea oualor va avea loc la circa 20-25 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente moi parintilor pentru a-i obisnui bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 23 de zile, mai asteptati pana se implinesc 30 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Eclozarea puilor este de obicei asincrona (nu toti puii eclozeaza in aceeasi zi). Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura chiar cateva ore bune (pana la 24 de ore!), in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta “munca” obositoare puii se “odihnesc” de obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta pozitie este perfect normala. Detalii referitoare la viata si cresterea puilor dupa momentul eclozarii puteti gasi aici.

Comportamentul in perioada de reproducere



pereche-de-amorezi

Pereche de amorezi

In cele ce urmeaza va vom descrie comportamentul tipic al unei perechi de papagali Agapornis compatibili, ajutandu-va sa ii intelegeti si in acelasi timp sa va dati seama in ce masura imperecherea are sanse de succes.

La inceput cele doua pasari s-ar putea sa se ignore, dar, pe masura ce trece timpul (uneori dupa doar cateva minute, alteori dupa cateva luni) se vor lega una de alta formand o adevarata pereche, pe viata. In cazul in care acest lucru se intampla, veti observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile din colivie, mananca impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si, finalmente, se imperecheaza.

Comportamentul femelei

Femela Agapornis aflata in perioada de reproducere va ciripi in mod diferit, vibrandu-si ciocul, va scurma cu mai multa ardoare fundul coliviei, se va pozitiona pe stinghii in modul caracteristic actului de imperechere. Daca are la dispozitie un cuib si materiale pentru amenajare, isi va petrece mare parte a timpului in interiorul acestuia, pregatindu-l pentru depunerea oualor. Daca este pregatita pentru imperechere va semnala acest lucru masculului umflandu-si si zburlindu-si penele, in special cele de pe gat si cap. Daca masculul nu este receptiv femela il va urmari si alerga prin colivie, devenind agresiva ca expresie a frustrarii. Nu sunt rare cazurile in care femele Agapornis au omorat chiar masculii care nu le-au satisfacut.

Comportamentul masculului

Masculul pregatit pentru imperechere va face “reverente” cu capul in fata femelei pentru a-i atrage atentia. Va incerca sa ciuguleasca in special zona din jurul ciocului si chiar ciocul partenerei. El va testa dorinta femelei plimbandu-se pe langa ea si eventual incercand sa o “calce” intai cu un picior. Se va invarti in loc in apropierea femelei si isi va vibra ciocul, scotand un sunet deosebit.

Ambele sexe se pot masturba cu ajutorul jucariilor sau altor obiecte. Femela si masculul gata de imperechere se vor hrani reciproc regurgitandu-si hrana unul altuia. De asemenea, ambele sexe isi ridica un picior prin spatele aripii pentru a se scarpina in cap. Acest gest semnifica faptul ca sunt pregatiti pentru imperechere.

Cel mai bine este sa gazduiti o singura pereche in colivie/voliera! Papagalii Agapornis pot fi agresivi si teritoriali in perioada de reproducere.

dezvoltarea puilor



pui-de-agapornis
Pui de Agapornis

Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a cateva ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de Agapornisi cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra cu mana pana cand parintii isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati gusa acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta este umflata inseamna ca puiul a fost hranit.

Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, mazare, porumb, mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, Agapornisii sunt de regula parinti excelenti. La inceput numai femela va hrani puii, ea fiind la randul ei hranita de mascul. Dupa primele doua saptamani, femela va incepe sa paraseasca cuibul, iar masculul va fi primit sa hraneasca si el puii, in acelasi timp cu femela sau in “schimburi”. Unele femele nu isi vor lasa partenerul sa se amestece in cresterea puilor. Daca exista o a doua cutie de cuibarit in colivie, femela va incepe o noua serie, iar masculul va hrani atat puii, cat si femela. Este foarte important sa opriti femela de a face oua dupa a doua serie de pui, deoarece o va epuiza foarte mult!

De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai parte parte din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Verificati din cand in cand starea puilor (dar nu foarte des), daca observati ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana.


pui-de-agapornisPui de Agapornis

Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare, sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va pe maini inainte de a atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! In jurul varstei de 10-15 zile, daca doriti, puteti inela pasarile.

Igiena cuibului este extrem de importanta. Astfel, periodic, va trebui sa curatati cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este dimineata, cand parintii ies din cuib pentru a manca. Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a impiedica parintii sa intre. Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa nu poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul. Atentie! Nu distrugeti cuibul pregatit de mama Agapornis! Incercati sa-l pastrati cat mai intact! Va trebui sa efectuati toate aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de suferit. Faceti totul calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii acestia s-ar putea sa calce din greseala pe pui si sa-i striveasca.

Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest pui poate fi salvat daca este hranit din mana.

Incepand cu varsta de 2-3 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi inlocuita perfect cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va puteti apropia de puisori si prin alte metode.

pui-de-agapornisPui de Agapornis

In jurul varstei de 5-6 saptamani puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). Aveti grija sa preveniti orice fel de accidentare! Daca v-ati inmultit pasarile in sistem colonie va trebui sa aveti mare grija deoarece celelalte pasari din voliera ar putea sa atace puii. La circa 6-7 saptamani puii vor avea penajul format si pot fi “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor. Un pui este considerat complet “intarcat” daca mananca singur vreme de 1 saptamana. Nu grabiti procesul!

In general, puii de Agapornis sunt complet independenti de parinti la varsta de 8-10 saptamani. Acesta este si momentul la care puii este ideal sa fie separati de parinti, pentru a putea preveni agresiunile. Dupa ce puii cresc si devin independenti, este posibil ca acestia sa se intoarca la cuib, prin urmare este benefic sa aveti un al doilea cuib pentru a permite clostii fecundarea urmatoarei serii de oua.

Agapornis-pasarile iubirii


Dintre numeroasele specii de papagali, Agapornis poate fi considerata cea mai fidela. Este numita si pasarea dragostei sau inseparabilul pentru ca, atunci cand si-a gasit perechea, cei doi nu se mai despart. Sunt mai mari decat perusii, dar mai mici decat papagalii gigant, iar culorile lor pot fi variate - verde, albastru, galben, rosu, oranj, alb. Nu sunt foarte galagioase, dar vocea lor are tonalitati inalte, asa ca aminteste-ti asta daca vrei sa locuiasca in apartamentul tau si ai vecini sensibili. Hrana lor trebuie sa fie bogata in proteine si au nevoie de mult spatiu in colivie, asa incat sa poata da din aripi fara sa se loveasca, dar sa incapa si trei vase (unul de apa curata, unul cu seminte si unul cu mancare proaspata). Obiecte foarte pretuite de aceasta specie de papagal sunt jucariile pe care le poate transporta. Un mic carut ori o masinuta de jucarie il vor face foarte fericit.
Inainte de a decide sa-ti cumperi un papagal, informeaza-te cat mai amanuntit despre caracterul exemplarului ales. Pot sa traiasca 15-20 de ani in medie, deci a achizitiona unul inseamna un angajament pe termen lung. E bine sa stii ca este activ si neastamparat, aparent intr-o continua miscare si agitatie, nu se teme de apropierea oamenilor sau de gesturile acestora. Se bucura si de o plimbare, stand cuminte pe umarul tau, dar nici atunci cand esti ocupat cu treburile gospodaresti el nu se plictiseste, fiind atent la tot ce faci. Aceasta hiperactivitate il face mai greu de mangaiat si de iubit, asa ca poti incerca cu succes operatiuni ca alintatul si imbratisatul tarziu, seara, cand este pregatit pentru somn. Este o companie foarte simpatica si va deveni cu siguranta favoritul intregii familii.